Când nu mai vezi în jur scăpare
Și parcă totul ți s-a năruit,
Dragostea ce-o aveai odată
Încetul vezi că s-a răcit.

Să vii din nou la tronul slavei
Îngenunchiat, cu sufletul smerit,
La Cel ce e Izvorul vieții,
Pace să-ți dea, suflete ostenit.

Acum ești în zăduful zilei,
Vezi cum păcatul te apasă greu,
Dar luptă-te, căci știi creștine
Chemat ai fost să fii copil al Său.

Și de-ar fi fost ușor să-I mergi pe urme
Nu ai fi prețuit eternul paradis,
Răsplata celor ce au biruit tot răul
Prin Binele de sus trimis.

Privește lung în depărtare,
Când nu mai poți a-nainta,
Cum a plecat, are să vină,
Cel ce a zis: , , Nu te-oi lăsa!”.